Etnografie - Casa

Acesta este cursul de etnografie, primit de la d-na Dabu Simona!!!

Casa tradiţională românească

Locuinţa ţărănească

Criterii de clasificare:
1. Elevaţie
- casa pe un rând
- casa pe două rânduri (cu etaj)
2. Plan - casa monocelulară
- casa cu două încăperi
- casa cu trei încăperi
Tipuri de locuinţe:

- bordei
- locuinţa semiîngropată (se păstrează în regiuni cu condiţii climatice şi economice vitrege; se întâlneşte în sudul României şi în Câmpia de Vest; nu era atât de expusă intemperiilor sau atacurilor; predomină tipul cu o cameră; pereţi din bârne sau piatră, uneori nuiele lipite cu lut; intrarea era dispusă în special ţinând cont de direcţia vânturilor)
- locuinţa de suprafaţă

Tipologia locuinţelor:

1. Casa monocelulară (specifică epocii prefeudale şi feudalismului timpuriu);
Variante:
- casa monocelulară cu cămară (apare în zona Munţilor Apuseni, Gorj, Pădureni)
- casa monocelulară cu tindă (apare în majoritatea zonelor; tinda are rol de cămară, magazie şi protejează casa de intemperii)

2. Casa cu două încăperi
- apare în Evul Mediu
- rezultă din transferarea în tindă a cuptorului de pâine şi adăugarea unei cămări pentru alimente; uneori cuptorul este scos afară înt-o încăpere care devine bucătărie de vară; tinda preia rolul “casei vechi”
Variante:
- casa cu două camere
- casa cu două camere şi tindă

3. Casa cu trei încăperi
- apare în secolul XVIII în acele zone cu populaţie mai înstărită şi economie mai prosperă; o influenţă în acest sens a avut şi vecinătatea aşezărilor urbane

Casa pe un rând

1. Casa cu cămară
- cel mai vechi tip de casă
- se regăseşte în Ţara Haţegului, zona Pădurenilor, Munţii Apuseni, Gorj
- în zona Pădurenilor era ridicată din bârne rotunde, cu acoperiş înalt de paie
- subtipuri: casa cu târnaţ pe colţ, cu târnaţ în lungul casei, cu târnaţ în colţ şi în lungul casei

2. Casa cu tindă
- Tinda a fost adăugată încăperii iniţiale, ca loc de depozitare şi de trecere, protejând casa de intemperii
- Cunoaşte tipuri: casa cu vatră de foc şi casa fără vatră de foc în tindă

Casa fara vatra de foc in tinda
- păstrează funcţia iniţială a tindei de loc de trecere şi depozit
a) Casa cu tindă simplă are cuptorul în casă, eventual în tindă se află coşul de fum (acesta putea fi scos şi în pod)
b) Casa cu tindă rece şi cămară (apare pentru o mai bună păstrare a alimentelor; se regăseşte în special în Transilvania; uneori cămara apare din împărţirea în două a tindei)
c) Casa cu tindă rece, cu 2 sau mai mult încăperi (tindă spaţioasă, cu rol de cameră de trecere şi loc de primire)

Casa cu vatră de foc în tindă
- tinda devine locul unde se află cuptorul de pâine şi unde se găteşte; locuinţa propriu-zisă se lărgeşte
a) Casa cu vatră simplă în tindă
b) Casa cu cuptor de pâine în tindă
c) Casa cu vatră de gătit în tindă şi corp de încălzit în locuinţă (apare în zonele joase din vestul, estul şi sudul ţării unde se foloseau mai puţine lemne de foc şi mai mult paie sau coceni care produceau mult fum şi mai puţină căldură; unele case au doar sobe oarbe, folosite la încălzit, altele vetre cu cuptor pentru gătit)
d) Casa cu tindă transformată în odaie (apare în zonele în care cuptorul de pâine este în afara locuinţei; tinda devine cameră, în timp ce camera iniţială devine “casa frumoasă”

Casa pe două rânduri
- s-a dezvoltat din casa cu un rând, cu tindă sau cămară
- în zonele pomicole şi viticole casa s-a înălţat prin adăugarea unei pivniţe; în alte zone pe lângă pivniţă la parte apare o bucătărie sau o cameră
- frecventă în zona Carpaţilor Meridionali sau în Transilvania

Tipologia caselor după materialele de construcţie:

Casa cu pereţi de lemn
Casa cu pereţi de lut
Casa cu pereţi de piatră
Casa cu pereţi de cărămidă

a. Casa cu pereţi de lemn
- utilizau stejarul, fagul sau coniferele
- coaja lemnului era îndepărtată, la construcţii fiind folosit lemnul uscat
- foloseau bârne din 1-2 esenţe, mai uşoară pentru pereţi, mai grea pentru tălpici, rotunde sau cioplite în patru feţe; pereţii erau lipiţi şi văruiţi (în vestul Maramureşului nu erau lipiţi, nici văruiţi, ci erau spălaţi cu leşie)

b. Casa cu pereţi de lut
- răspândită mai ales în zonele joase (câmpia Transilvaniei)
- pereţii puteau fi: din lut pe împletitură de nuiele, din lut între leaţuri, din lut cu paie şi pleavă, din bucăţi de lut uscat

• Case în furci (de-a lungul pereţilor erau stâlpi înfipţi în pământ cu furci la capăt pe care se sprijineau grinzile de susţinere ale tavanului; paralel cu aceste grinzi şi cu pământul erau puse stinghii pe care erau împletite nuiele lipite cu lut; aveau dezavantajul că se adânceau în pământ, prin urmare trebuia adâncită şi vatra; apar în Podişul Moldovei şi al Transilvaniei)

• Case pe tălpi (pe tălpi sunt introduşi stâlpii de colţ şi cei intermediari pe care se susţine acoperişul; între aceştia se puneau stinghiile paralele pe care se împleteau nuielele lipite cu lut)

c. Casa cu pereţi de piatră
- apare în sudul Dobrogei, al Munţilor Apuseni şi al Banatului
- în zona Apusenilor, în mod cu totul special, şi acoperişul este din piatră

d. Casa cu pereţi de cărămidă
- înlocuieşte pereţii din lut sau lemn

Acoperişul
- în două ape
- în patru ape (mai stabil şi mai uşor adaptabil)

• Din paie şi trestie (fie din paie clădite pe crengi şi spini, care erau mai durabile, mai groase şi mai frecvente, fie din paie legate în mănunchiuri; acoperişurile din trestie erau utilizate în zonele din vecinătatea Dunării sau a unor mlaştini; nu era atât de durabil ca cel din paie, trestia putrezind mai uşor; unii mai nevoiaşi au folosit şi acoperişurile din stuf sau din tulei de porumb)
• Din lemn
• Din ţiglă şi olane (apar mai târziu fiind mai scumpe; primele au fost ţiglele solzi, apoi cele profilate, mai bine îmbinate)
• Din tablă (apar în sudul Moldovei şi al Carpaţilor Meridionali)